luni, 25 noiembrie 2024
Informația fără granițe


Polițistul român te umple de sânge pentru că poate. Polițistul spaniol îi cântă unui copil sub balcon

Scris de: Paul Gabor , înv Blog În evidență Prima pagină - marți, 28 aprilie 2020

- Conținut sponsorizat -

Ne jucăm cu bastoanele, „de-a hoții și vardiștii”. Și punem civilizația în balanță pentru a o cântări după pofta noastră. La „ochiometru”, tradițional. Poliția spaniolă își face datoria, dar vine și sub balcon și îi cântă unui copil care-și sărbătorește ziua de naștere. În România, unii polițiști, rămași tot la stadiul mental al tablagiului de odinioară, profită de ordonanțele militare și fac exces de zel.

Primăria orașului Vilaseca are o inițiativă care îi bucură foarte tare pe copiii din localitate, închiși de mai bine de 40 de zile în casă din cauza pandemiei. Părinții pot trimite un e-mail sau pot suna la Primărie pentru a le face o surpriză copiilor care își sărbătoresc ziua de naștere în această perioadă. La o dată și o oră stabilite de comun acord cu părinții, cei mici sunt vizitați de forțele de ordine: polițiști, pompieri, gărzi de protecție civilă etc. Mașinile ajung la domiciliul copilului cu sirenele și luminile puse în funcțiune, coboară agenții și voluntarii deghizați în personaje de desene animate, și din megafoane se aude „La mulți ani!” 

- Continuarea după publicitate -

Xenia a fost vizitată zilele trecute de un astfel de convoi aniversar. A împlinit 9 ani, fiind pentru câteva minute vedeta micii localități catalane de lângă Tarragona. 

Astfel de gesturi au loc frecvent. Spaniolii sunt recunoscuți pentru puterea și rapiditatea cu care se mobilizează pentru a-i ajuta pe cei din jur, această pandemie de coronavirus fiind un moment prielnic pentru a demonstra din nou acest lucru.

- Continuarea după publicitate -

De la mijlocul lunii martie, când starea de urgență a fost declarată în Spania, fiind luate cele mai dure măsuri de izolare, au fost date peste 700.000 de amenzi și au fost întocmite peste 6000 de dosare penale pentru nerespectarea restricțiilor și împotrivire în fața agenților de ordine. Nu au fost înregistrate abuzuri, acte de violență sau exces de zel din partea poliției. Cazurile ce pot fi clasificate astfel sunt doar excepțiile care întăresc regula. Sistemul spaniol de ordine publică este cotat ca fiind foarte eficient și respectuos cu cetățenii săi.

Nu sunt o persoană care să iubească uniforma, niciodată nu m-am extaziat în fața unor trese sau a unei țevi de pușcă. Autoritatea e necesară, ca cetățeni raționali știm asta și nu se discută. Dar mă ia cu amețeli când văd imagini cu picioare în cap, cu bastoane date la întâmplare, cu abuzuri la tot pasul în exercițiul funcțiunii. Nu, nu compar. Pentru că nu mai am nici forță, nici răbdare. Doar constat, a mia oară. Și iarăși trebuie să recunosc faptul că instituțiile de forță din România au din belșug fier în pumn, mai puțină catifea pe mănușă și creier spre deloc.

Despre respectul față de cetățeanul care le plătește salariul, mai bine creăm o discuție separată. Sau mai bine un foileton pe care îl putem întinde pe un cincinal sau două. Cred că nostalgicii au tresărit deja, le-a trecut un fior prin suflet și au zâmbit complice: „Da, dom’le, ce dreptate are ăsta. Tot mai bine era pe vremea lui Ceaușescu. Democrația asta strică lumea, nu mai există disciplină, nu mai e ordine, liniște…” 

Pandemia m-a prins la televizor, tolănit, resemnat, îndurerat și, de ce să nu recunosc?, îmi fac probleme și acum, după 44 de zile (era să zic pahare) de izolare. Văd știri spaniole și românești, amestecate, pe eșantioane, de-a valma și „en detail”. Și ce mă face să fierb? 

Duminica Paștelui, în cartierul Rahova din București: niște polițiști intră peste o femeie în casă. Stătea cu trei copii în pat și se uitau împreună la televizor. Mascații au scos-o din casă trăgând-o de păr și au pus-o în genunchi în stradă, lângă mașina lor, alături de alte vecine din cartier. De ce? Pentru că Spartacus (înțeleg că e un fel de vedetă-măscărici a romilor) provocase poliția pe Facebook și țipase că vrea revoluție-n cartier. Soția lui a fost bătută până când i s-a umplut fața de sânge.  

- Continuarea după publicitate -

Alți romi făcuseră un grătar în curte. „Tragedia” s-a petrecut în Bolintin-Vale, Giurgiu. Organele legii au stabilit că s-au încălcat restricțiile carantinei, un ofițer l-a bătut bine de tot pe unul dintre cei prezenți în curtea respectivă. Șeful poliției a fost demis și s-a deschis un dosar penal pentru purtare abuzivă. 

Ciprian Necula, reprezentantul platformei Aresel pentru combaterea rasismului, spune într-un interviu pentru Mediafax că „în contextul coronavirusului, pe baza ordonanțelor militare, s-a dat liber la pulan în momentul ăsta pentru ca, în sfârşit, poliţistul să folosească bâta şi pistolul fără să aibă probleme”. 

Acum, la final, vom auzi mulți români de-ai noștri, daci puri cu sânge curat în vene, că „Romii și-o merită, dom’le, ăștia nu vor să fie civilizați, fură toată ziua și dau cu cuțitul.” Pentru că românașii noștri, mai ales cei care circulă toată ziua-n șlapi și bermude, sunt leagănul civilizației, al democrației, sunt adevărați „saxoni” la locul de muncă și rup șaiba până țâșnește zerul din ea pe pereții atelierului. 

Abuzul este mizerabil, indiferent că e îndreptat împotriva majoritarului, a minoritarului, împotriva unui bărbat sau a unei femei. Abuzul e abuz, e un derapaj de la fișa postului și nu încap deloc niciun fel de comentarii pe subiect. Pe cei care admiră astfel de comportamente îi compătimesc, nu simt altceva pentru ei decât un fel de milă anostă amestecată cu silă. Se află (ei, admiratorii) în acest moment mult mai aproape de un patruped înfrigurat ce doarme în cavernă, decât de o ființă umană ce face eforturi zilnice să-și exercite rațiunea și empatia. 

- Continuarea după publicitate -

Ce-o fi mai bine pentru copilul tău? Un polițist care știe să și cânte sub balcon sau unul ce tremură de fericire când trage o femeie de păr și o pune în genunchi în fața mașinii cu girofar?

Foto articol: Diario de Huelva