Bucuria unei românce care a muncit în străinătate: „Am depus actele de pensie și într-o lună jumătate am primit decizia”

„M-am pensionat pentru anii lucrați în Spania. Actele le-am depus din România, la data de 21 august 2023 și pe 3 octombrie, mi-a sosit decizia. Nu mai durează cu anii!”.

Așa și-a început postarea Mariana S., o româncă în vârstă de 66 de ani și 5 luni, într-un grup de socializare unde compatrioții noștri își împărtășesc experiențele și solicită sfaturi juridice referitoare la viața în Spania.

Femeia se află în prezent în România, după mai mulți ani lucrați în Spania și a rămas uimită că numai într-o lună și jumătate de la depunerea actelor i-a sosit decizia de pensionare.

Experiența ei, marcată de rapiditatea birocrației spaniole, a generat nu doar reacții, ci și dialoguri care reflectă realitățile, temerile și speranțele diasporei românești.

Cazul Marianei se distinge ca un exemplu pozitiv, un reper că lucrurile se pot mișca cu viteză și în favoarea cetățenilor.

După ce a muncit ani buni în Spania, s-a întors acasă, în România, unde a navigat prin meandrele birocrației pentru a-și asigura drepturile de pensie.

Dialogurile generate de postarea ei dezvăluie o fereastră către universul românilor stabiliți în străinătate, unde întrebările și răspunsurile creează un pod peste incertitudini:

Elisabeta comentează la postarea Marianei și solicită mai multe detalii despre procedură, subliniind practic curiozitatea și nevoia de informare a membrilor comunității:

„Vă rog frumos să-mi spuneți, aveați pensia în România înainte și tot în România ați depus și pentru Spania sau le-ați depus pentru amândouă țările acum împreună?”. Mariana a explicat: „Eu eram pensionară în România din 2018. Acum, când am împlinit vârsta de 66 ani și 4 luni, am depus dosarul pentru Spania”.

Marieta, o altă româncă aflată la vârsta pensionării, a împărtășit o perspectivă diferită: „Ați avut noroc, eu am depus dosarul în 30 ianuarie și numai acum mi-a venit decizia, nu știu cât mai aștept să îmi intre banii în cont”.

Este clar că experiențele pot varia și de aici necesitatea unor astfel de grupuri unde românii pot împărtăși și învăța unii de la alții.

Emilia a intervenit cu un comentariu prin care a transmis binecuvântări și urări pozitive:

„Să vă dea bunul Dumnezeu multă sănătate, să mâncați pensia până la 100 de ani, că o meritați prin muncă depusă mulți ani și poate fără odihnă! Doamne ajută!”. Un comentariu ce subliniază respectul și admirația pentru cei ce au muncit asiduu în străinătate, uneori în condiții dificile.

Mariana și toți cei care au comentat la postarea sa au adus în prim-plan tema vitală a pensionării transfrontaliere și a sistemelor de securitate socială pentru muncitorii migranți.

Mesajele lor tind să construiască un narativ al solidarității, susținerii și împărtășirii de cunoștințe, creând un spațiu virtual unde experiențele personale se transformă în resurse comunitare.