vineri, 22 noiembrie 2024
Informația fără granițe


Onestitatea unui român fără adăpost din Spania i-a impresionat pe localnici. „Nu m-am gândit nicio clipă să-l păstrez eu”

Scris de: Mihai Diaconu , înv Din diaspora Știri - marți, 3 noiembrie 2020 Etichete: , , , , , , ,

- Conținut sponsorizat -

Onestitatea de care a dat dovadă l-a făcut popular pe rețelele de socializare, în data de 23 octombrie, pe un tânăr român fără adăpost din Zamora, Spania, dar i-a adus și o recompensă frumoasă care i-a îmbunătățit puțin viața în timpuri atât de grele. Conaționalul nostru găsise un telefon de ultimă generație pe stradă și l-a luat pentru a-l returna proprietarului, iar gestul a fost foarte apreciat de bărbatul care l-a pierdut.

„S-a întâmplat totul foarte repede, ca un fulger, nu știu. În acea zi aveam doar cinci euro și eram nehotărât dacă să-mi cumpăr de mâncare cu ei sau nu”, povestește David Florian Popa, în vârstă de 33 de ani, pe care îl puteți găsi de obicei cerșind câțiva euro pe calle Santa Clara din localitatea menționată mai sus, relatează publicația locală La Opinion de Zamora.

- Continuarea după publicitate -

Probabil că foamea a devenit insuportabilă la un moment dat, pentru că a decis în final să meargă la supermarketul de lângă școala „Amor de Dios” pentru a-și cumpăra ceva de mâncare.

„Ploua și erau bălți mari, iar una dintre ele era la intrarea dinspre direcția semaforului de la Alfonso IX la Príncipe de Asturias”, a mai povestit David.

„Am văzut ceva care se reflecta în apă (telefonul – n.r.). L-am luat și l-am uscat. Nu m-am gândit nicio clipă să-l păstrez eu”, a mai spus românul nostru care nu înțelege de ce este atât de apreciat gestul său. Ba dimpotrivă, tânărul de 33 de ani spera că cineva va suna cât mai repede să-l caute fiindcă îi era teamă să nu aibă probleme: „Ajunsesem să regret că l-am luat de jos”, pentru că exista posibilitatea să fie suspectat că l-a furat, dacă cineva îl vedea cu un astfel de telefon scump.

- Continuarea după publicitate -

David Florian Popa, 33 de ani, trăiește pe străzile din Zamora. Foto: laopiniondezamora.es / Emilio Fraile

A intrat apoi în supermarket, și-a cumpărat de mâncare și, în timp ce se afla la casă pentru a plăti produsele, telefonul găsit a început să sune. Nu a răspuns în acel moment pentru că plătea și erau mulți oameni în jurul său, dar când a ieșit din supermarket a sunat el înapoi și i-a răspuns proprietarul telefonului pierdut care i-a spus că s-a întâmplat să-l piardă când se ducea să-și ia fiica de la școală.

„Nu-ți face griji, e în regulă, vino să-l iei”, i-a spus conaționalul nostru, subliniind în fața jurnaliștilor spanioli că a făcut doar ceea ce era normal.

Proprietarul a sosit de mână cu fiica sa și, după ce și-a recuperat telefonul de la bărbatul român fără adăpost, i-a înmânat 300 de euro drept recompensă.

„Mi s-a părut mult, exagerat și nemeritat”, a precizat David. I-a mulțumit, iar banii i-au prins foarte bine: „Mi-am plătit datoriile: 25 de euro la un chioșc” care îi dădea de mâncare pe datorie, „unui prieten român care nu lucrează și mi-a dat câțiva euro, câte cinci, câte cinci, câte cinci…, i-am dat 50, că are și el nevoie”.

- Continuarea după publicitate -

Și s-a dus să caute un alt prieten, Miguel, „un bărbat mai în vârstă care nu gătește. I-am cumpărat mâncare într-un bar și ne-am organizat să mâncăm împreună cu niște prieteni din Zamora”.

În timp ce jurnalistul stătea de vorbă cu David, o fată care trecea împreună cu mama ei prin locul în care bărbatul român stă de obicei, așteptând să primească un ban de la trecători, l-a salutat pe  conaționalul nostru: „Bună dimineața, dragule!”. La fel fac și mulți alți locuitori din Zamora care au ajuns să-l cunoască deja pe românul nostru și să-l ajute, fiecare cu cât poate.

Născut într-un sat din România în anul 1986, David a lucrat timp de 15 ani pe unde a putut, dar încă de la 14 ani fost nevoit să trăiască pe străzi în țara sa natală, iar acum duce aceeași viață și în străinătate. Provenea dintr-o familie cu foarte puține resurse, a mărturisit el.

„Tatăl meu mă trimitea cu oile”, spunea. Mama lui, care l-a născut când avea doar 14 ani, „nu era niciodată acasă, ci petrecea mereu”, iar bunicii au ajuns să-l dea afară din casă după ce părinții lui au divorțat.

- Continuarea după publicitate -

A reușit să studieze „prelucrarea metalelor industriale”, dar situația lui financiară s-a schimbat în rău în urmă cu aproximativ șase ani când, ajuns în Franța, a rămas fără locul de muncă pe care-l avea în construcții. Economiile sale s-au epuizat, așadar a luat trenul spre Spania și a ajuns la Barcelona, apoi la Tarragona unde cineva i-a furat documentele de identitate. Între timp, a lucrat în mai multe orașe spaniole, printre care: Guadalajara, Huelva, Torrejón de Ardoz, Santoña, Santander.

În Zamora a ajuns în primăvara anului 2019 și, de atunci, de la ora 9:00 dimineața și până la 13:00-13:30, David stă așezat pe micul culoar de acces către pasajul comercial de lângă vechea clădirea Caja Duero.

Era Săptămâna Mare, dinaintea Paștelui, când a ajuns în acel oraș și a decis să rămână acolo. David se simte norocos datorită faptului că localnicii de Zamora se comportă frumos cu el, dar speră să poată pleca de pe străzi într-o bună zi.

„E greu, te obișnuiești să trăiești așa”, spune tânărul român care a transformat o clădire abandonată din La Candelaria în locuința sa. „Cabana”, o numește el râzând, „am construit un șemineu vechi pentru a găti niște carne și pentru a mă încălzi”. Alteori merge la un bar și cumpără un sandviș. Pentru igiena personală, el folosește „apa din fântână”.

- Continuarea după publicitate -

David mărturisește, de asemenea, că se trezește devreme: „Îmi place să fac asta, aud păsările, mă joc cu ele, le hrănesc”. Iar seara, la ora 9:00, se întoarce acasă.

David Florian Popa nu este singurul român fără adăpost din străinătate care a impresionat printr-un gest onorabil. În urmă cu câteva săptămâni, un alt român aflat în aceeași situație impresiona Franța prin bunătatea sa după ce a donat toții banii munciți din vânzarea unei reviste pentru victimele inundațiilor. Vă invităm să citiți povestea lui Ion-Nelu Gioroiu, cunoscut acum de toți cu numele de „Jojo”, în articolul de mai jos: