Povestea lui Marius, adoptat de mic copil în Franța: De la orfelinatele comuniste din România la o viață nouă în străinătate

În urmă cu 35 de ani, în decembrie 1989, Revoluția Română a dus la prăbușirea regimului comunist al lui Nicolae Ceaușescu, iar Occidentul descoperea cu oroare realitatea cruntă a orfelinatelor din România.

În acele instituții supraaglomerate și lipsite de îngrijire adecvată, zeci de mii de copii trăiau în condiții inumane. Printre aceștia se afla și Marius, un băiat abandonat, care suferise arsuri de gradul al treilea în zona capului și părea condamnat să-și trăiască întreaga viață într-o izolare completă.

Salvat de o asociație umanitară

Marius a fost unul dintre copiii salvați de organizația franceză SERA, cunoscută astăzi sub numele de CARE France. Aceasta milita pentru drepturile și bunăstarea copiilor abandonați din România.

Asociația l-a dus în Franța pentru tratament medical, iar în acea perioadă dramatică, fotograful Rémy Boudet a documentat unele dintre etapele dureroase prin care a trecut Marius.

Cu sprijinul unor oameni generoși și dedicați, băiatul a fost adoptat de o familie franceză care i-a oferit o nouă șansă la viață, relatează France TV PRO.

Un destin marcat de traume și speranță

Astăzi, Marius are 35 de ani și locuiește în Vendée, Franța. Viața sa a fost un lung drum de recuperare, atât fizică, cât și emoțională.

Deși este un bărbat puternic, Marius rămâne precaut. Experiențele dureroase din copilărie, stigmatul social și excluderea cu care s-a confruntat în trecut i-au lăsat urme adânci.

Documentarul realizat recent despre viața sa aduce în prim-plan aceste momente dificile, dar și puterea incredibilă a unui om care a reușit să-și reclădească viața cu ajutorul celor care i-au fost alături.

Povestea lui Marius este un testament al rezilienței umane și al importanței solidarității, mai ales în fața unor circumstanțe atât de crude. Documentarul realizat de francezi despre viața sa, oferă un omagiu celor care nu au renunțat niciodată să lupte pentru el și un îndemn pentru o societate mai empatică.

În 1989, se estimează că aproximativ 100.000 de copii trăiau în orfelinatele din România, potrivit diverselor rapoarte și studii realizate după prăbușirea regimului comunist

Aceste instituții, supranumite uneori „case de copii”, erau supraaglomerate și lipsite de resurse, iar copiii sufereau adesea de malnutriție, neglijență și lipsă de afecțiune. Condițiile au șocat comunitatea internațională, mai ales după difuzarea imaginilor despre situația lor tragică.

După Revoluție, un număr semnificativ de copii din orfelinatele României au fost adoptați în străinătate. Estimările arată că între 20.000 și 30.000 de copii au fost adoptați de familii din alte țări, în special în anii ’90, înainte ca România să impună restricții stricte asupra adopțiilor internaționale.

Cele mai multe adopții au fost realizate de familii din țări precum Statele Unite, Franța, Italia și Spania.

Acest val de adopții a avut loc în contextul unui sistem social fragil și al unui proces legislativ insuficient reglementat, ceea ce a condus, în unele cazuri, la controverse privind legalitatea și etica unor adopții.

Ulterior, România a adoptat legi mai stricte, iar în 2004 a interzis în mare parte adopțiile internaționale, cu excepții limitate, pentru a proteja mai bine drepturile copiilor.