Povestea lui Vasilică, românul din Spania care și-a văzut atelierul auto mistuit de flăcări. Focul a fost pus intenționat

La un an de la incendiul care era gata să-i distrugă visul vieții, Vasilică Rebrean, un român de toată isprava din orașul spaniol Córdoba (Andaluzia), are acum toate motivele să spere că dreptatea va triumfa. Ancheta poliției a concluzionat că incendiul, care i-a distrus pe 27 aprilie 2021 atelierul auto situat în parcul industrial Amargacena, a fost pus intenționat, relatează Cadena SER.

„Așa cum am început acum 15 ani, a trebuit să o facem din nou”, încearcă să zâmbească Rebrean, încă abătut de tot ce a suferit în ultimul an. Își amintește panicat de ultima dată când a avut un reportofon în fața lui, care înregistra tot ce a spus, de parcă ar fi fost la un interogatoriu. Totul se întâmpla în urmă cu un an, atunci când service-ul său auto de la periferia Córdobei tocmai fusese transformat în cenuşă.

Nu mai puțin de 16 lucrători ai celor două stații de pompieri din Córdoba au fost mobilizați în primele ore ale acelei dimineți nefericite de aprilie, pentru a stinge flăcările firmei „Autotalleres Vasi”, un service auto ce oferea servicii de reparații mecanice, vopsitorie și curățenie auto, care a fost mistuit de incendiu cu peste 45 de vehicule aflate în interior.

„Am trăit acea zi aproape ca și cum aș fi pierdut un copil”, mărturisește Rebrean, căruia toată lumea îi spune „Vasi”. Vorbește din tot sufletul în comparația lui, deoarece acesta este adevărul nemilos cum într-o noapte de aprilie, visul vieții sale părea a fi total compromis.

Venit din România pentru un trai mai bun, Vasi a ajuns la Córdoba unde a lucrat ca vânzător din 2001, post pe care l-a deţinut timp de patru ani. „În familia mea, toată lumea știe să repare o mașină”, spune conaționalul nostru, așa că, după ce a lucrat la câteva ateliere din Spania, „am decis să îl am pe al meu în Córdoba”.

A început acum 15 ani cu un atelier de numai de 50 de metri pătrați, ajungând anul trecut la un service auto cu o suprafață de șaisprezece ori mai mare, situat pe Avenida Ingeniero Juan de la Cierva.

Investigațiile efectuate de Unitatea Științifică a Poliției și de societatea de asigurări au stabilit că incendiul a fost provocat și procesul continuă să fie urmărit penal. „Încă nu cred că cineva ar vrea să-mi facă asta”, spune proprietarul stabilimentului, care nu bănuiește pe nimeni și „speră doar că, oricine ar fi fost, nu o repetă cu altcineva”. După cum mărturisește el, grija lui majoră se îndrepta către clienți.

„A fost marele meu sprijin, nu am avut probleme cu nimeni și toată lumea a înțeles că este o situație care se poate întâmpla”, spune Vasi. În astfel de cazuri, potrivit unor surse consultate de Radio Córdoba în cadrul asociației de consumatori FACUA , companiile de asigurări sunt de obicei responsabile pentru prețul vehiculului în momentul evenimentului.

Puținele unelte pe care a reușit să le salveze din incendiu s-au întors curând la lucru. „De îndată ce am rezolvat cea mai urgentă problemă, am știut că trebuie să o iau de la capăt”, precizează românul, „așa că mulțumesc celor șapte lucrători, colegilor și prietenilor mei din zonă care chiar mi-au lăsat halele lor pentru a mă putea întoarce la muncă, încercând să mă ridic din nou”.

A fost marea lui surpriză, dar au venit și marile dezamăgiri, povestește Vasi, „pentru că am primit ajutor de la oameni la care nu mă așteptam, și de la cei la care mă așteptam foarte mult, nu am primit nici măcar o îmbrățișare”.

La ora actuală, atelierul lucrează la capacitate maximă și o parte din structură a fost recuperată, deși nu în totalitate, din cauza unor întârzieri administrative. „Am un drum lung de parcurs să mă întorc acolo unde am fost”, mărturisește Vasi, care recunoaște că „este imposibil să incluzi în inventarul pe care îl trimiți la firma de asigurări tot ce ai avut și justificarea că totul a fost la locul incendiului”.

Momentan, recunoaște el, nu-i este frică, ci doar mai are câte o iluzie. Și reafirmă din nou că „atelierul este viața mea și știi că oamenii continuă să aibă încredere în mine, așa că îl voi ridica din nou, fie că lucrez 24 din 24 de ore pe zi”.

În consecință, la un an de la incendiu, este rară ziua în care Vasi să nu se afle sub șasiu sau în birou, „fie lucrând, fie administrând”, deși mărturisește că are încă o neliniște: „Mă uit la camerele de supraveghere la fiecare douăzeci de minute și într-o noapte s-a declanșat alarma falsă, aproape că am avut un atac de panică”.

După toate cele petrecute, nu putem decât să-l înțelegem pe conaționalul nostru și să-i urăm spor la treabă. Suntem convinși că este capabil să-și depășească performanța profesională obținută înainte de incendiu și să prospere în continuare.