Povestea de succes a unei românce din Spania. „Am lucrat mereu, nu am beneficiat niciodată de ajutor de șomaj, niciodată!”

Povestea Anei Maria Draguțescu, o femeie din România care s-a stabilit în Spania cu 18 ani în urmă, ilustrează tenacitatea, ambiția și spiritul întreprinzător în fața dificultăților. În ciuda provocărilor cu care s-a confruntat de-a lungul anilor, Ana Maria a reușit să construiască în Spania un trai decent pentru ea și familia ei, fără a beneficia vreodată de ajutorul statului. Povestea ei, dezvăluită în acest articol, oferă o imagine reală a ceea ce înseamnă să fii lucrător imigrant în Europa de astăzi.

Ana Maria Drăguțescu, a ajuns în Spania în 2005, când avea 21 de ani, cu ideea de a lucra doar trei luni ca îngrijitoare internă într-o casă. „Era pe vremea când încă nu eram în Uniunea Europeană și aproape că trebuia să te ascunzi pe stradă, am stat câțiva ani fără a putea să mă înregistrez”, povestește ea pentru El Periodico.

Cele trei luni s-au transformat în aproape două decenii, trăind mai întâi în Madrid și apoi în Cáceres, unde a ajuns în 2009. „Am lucrat mereu, nu am beneficiat niciodată de ajutor de șomaj, niciodată. Nu l-am cerut și nici nu știu cum se face. Îmi părăseam un loc de muncă joi și vineri eram la altul, cu sau fără criză”, a mărturisit Ana Maria.

Primele ei joburi au fost în domeniul hotelier, ca ospătăriță și bucătar, dar cu trei copii (22, 15 și 5 ani, în prezent), concilierea i-a devenit imposibilă. „Îmi place să gătesc, dar nu am putut să lucrez ca bucătar din cauza orarelor de lucru solicitante.” Așa că a început să lucreze ca menajeră, „făcând curățenie, babysitting și gătit” în case. Asta până în 2019, când a optat pentru a înființa un magazin alimentar.

S-a hotărât să preia o idee care îi trecuse prin cap cu mult timp în urmă, când a sosit la Cáceres de la Madrid. Acolo „sunt multe supermarketuri cu produse românești, dar când am venit mi s-a părut ciudat că nu sunt aici”.

Astfel, în noiembrie 2019 a deschis Transilvania es tradición, „un multi-magazin cu produse tipice din Europa de Est și jumătate din America Latină”, precizează ea.

În magazin se găsesc de cumpărat lapte acru, murături, coaste afumate și alte articole din România, Polonia, Ucraina sau Bulgaria, dar și fasole adusă din Nicaragua. „Nu pot să mă plâng, nu am băgat bani din casă de un an, ceea ce este deja o realizare”, glumește Ana Maria Drăguțescu.

Unii dintre clienții ei sunt spanioli, „care poate au călătorit, au încercat diferite produse și vin aici să întrebe dacă le am”, dar majoritatea sunt născuți în afara Spaniei. Și prin ei, Ana Maria a aflat despre abuzurile la care sunt în continuare supuși unii lucrători străini, în special cei aflați într-o situație mai precară.

Îngrijitoarele interne cărora nu li se acordă „niciun weekend liber” sau angajații din industria ospitalității pentru care angajatorii plătesc contribuții doar pentru o oră pe zi, când de fapt lucrează douăsprezece. „Sunt aspecte care nu sunt normale, ți se pare imposibil să se întâmple așa ceva”, concluzionează ea.

În acest context, povestea Anei Maria Draguțescu este nu doar un exemplu de tenacitate și muncă asiduă, dar și o mărturie a luptei constante a lucrătorilor migranți pentru drepturile și recunoașterea lor. Ea își face cunoscută povestea cu speranța că va atrage atenția asupra acestor probleme.