Ciprian Mihali: Peisajul cu care te întâmpină România la intrarea în țară este unul al abandonului, murdăriei și nepăsării

Atunci când intri în țară cu mașina, trei lucruri legate între ele marchează schimbarea drastică de peisaj și izbesc privirea călătorului.

Prima imagine care șochează este cea a buruienilor: în orașe, în sate, pe marginea tuturor șanțurilor și drumurilor, tronează sălbatic ierburile haotice și invazive, de cele mai multe ori uscate și acoperite de praf. Este o imagine dezolantă a nepăsării și abandonului, indiferentă dacă descrie o stradă dintr-un oraș mare sau drumul principal dintr-un sat. Zeci, sute de kilometri de pământ parcă al nimănui, buruieni la a doua, a treia, a cincea generație, bălării nesfârșite, plante diforme năpădind marginea șoselei ca într-o țară părăsită.

A doua imagine este aceea a semnelor de circulație strâmbe, aplecate, răsturnate sau uitate pur și simplu după lucrări. Cel puțin jumătate din semnele de circulație, de la cele de intrarea în localități până la limitări de viteză sau marcaje de lucrări, sunt îndoite, ruginite, legate cu sârmă, alt semn al unei crunte nepăsări pentru siguranța rutieră și pentru estetică. Nu-i pasă nimănui de felul în care arată drumurile românești și cât de ușor se poate muri din cauza indiferenței.

În sfârșit, peste toate tronează, cu violență, cu obscenitate, până la saturație, mii și mii de panouri publicitare de toate mărimile, în toate pozițiile, în orice loc posibil, din satele cele mai sărace din Satu Mare sau Sălaj până în cartierele-dormitor monstruoase ale Clujului. Nu cred să existe vreo reglementare la nivel național sau local a panourilor publicitare; căci dacă ea există, cu siguranță nu e respectată de nimeni, nici de autoritățile locale, nici de mediul privat.

Acesta e peisajul cu care te întâmpină România la intrarea în țară: un peisaj al abandonului, murdăriei și nepăsării, din care se înalță pe niște picioroange diforme nenumărate reclame, ca și cum privatului însuși i-ar fi greață în agresivitatea lui – dar nu are de ales – să-și înfigă degetele în pământul patriei.

La asta se adaugă, într-o asemenea perioadă caniculară și electorală, bannerele candidaților surâzători și debordând de optimism, bannere care nici nu mai ating pământul sărac și murdar, ci se agață contorsionat între stâlpii prăfuiți, ei înșiși renunțând pe alocuri la verticalitate.
Dacă toți primarii din România s-ar ocupa vreme de patru ani numai de tăierea buruienilor, de curățenia de pe marginea drumurilor și de îndreptarea semnelor de circulație, chiar am putea spune că au avut un mandat de succes și că am evoluat ca țară. De aici începe patriotismul, de la firul curat al ierbii îngrijite.

Text preluat de pe pagina Facebook a conf. dr. Ciprian Mihali.

Ciprian Mihali este profesor conferențiar doctor și a predat vreme de două decenii filosofia contemporană la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor în filosofie al Universităților din Cluj și din Strasbourg. Între 2012 și 2016 a fost ambasador al României în Senegal și în alte șapte state din Africa de Vest. Din 2016 și până în prezent a lucrat în domeniul cooperării internaționale la Bruxelles.