După 30 de ani în Germania s-au întors acasă: „Urmează și pentru noi adevărata viață!”

După trei decenii în Germania, un cuplu de români a decis să se întoarcă acasă, la țară, în inima Maramureșului. A fost o decizie luată nu numai din dor, ci și dintr-o convingere profundă că viața la țară oferă un sens autentic existenței.

Experiența lor, distribuită pe rețelele de socializare, a atras o multitudine de reacții, demonstrând cât de profund este înrădăcinat sentimentul de apartenență la țară și la cultura proprie.

„După 30 ani de Germania, urmează și pentru noi, adevărata viață… cea de la țară! Si unde altundeva decât în Maramureșul natal?!”, a scris Nicoleta în grupul Mutat la țară – viața fără ceas.

„Poate că fiecare român ar trebui să trăiască un timp în străinătate (în pribegie) pentru a aprecia țara noastră frumoasă și oamenii ei minunați… nu uitați, sângele apă nu se face, rădăcinile ne trag înapoi… Fiți mândri ca sunteți români!”, a mai adăugat conaționala noastră.

Printre cei care au adăugat comentarii este și Daniela T., care împărtășește experiența personală de a se întoarce acasă după 25 de ani și de a-și redescoperi rădăcinile, în pofida problemelor pe care le poate aduce viața în România:

Succes! Noi am revenit după 25 ani. Sunt relaxată chiar dacă e greu. Aveam probleme de anxietate pe care nu le mai am de 5 ani, de când am revenit în țară. Fiecare știe ce e mai bine pt familia sa… deci orice decizie luată poate fi ok pentru unii și NU pentru alții. Am pierdut multe momente pe care le puteam petrece alături de părinți și socri și pe care banii nu ni le-au compensat. Vom ajunge și noi în situația părinților neajutorați și doar atunci vom realiza sensul vieții.”

Totuși, este indiscutabil că străinătatea oferă uneori oportunități financiare mai mari decât cele din România, o idee evidențiată de Ionescu F. El atrage atenția asupra faptului că munca este adesea mai bine recompensată în străinătate, dar că revenirea acasă, într-un loc cu o infrastructură deficitară, poate crea frustrări:

„E bine să vii cu bănuții adunați în țări străine care plătesc corect munca omului harnic. În minunata Românie nu adunați acești bani nici într-o viață… Cum e infrastructura în Maramureș? Dacă drumurile sunt proaste veți acumula frustrări…”

Și totuși, așa cum a subliniat Mihaela M. într-un comentariu emoționant, aprecierea pentru țara natală și pentru părinți este adesea mai acută atunci când aceștia nu sunt în preajma noastră:

„Până nu plecăm în străinătate nu știm să ne apreciem țara natală. Cred că așa e și cu părinții… nu îi apreciezi destul. o faci doar când nu-i mai ai…”

Alegerea acestui cuplu de a reveni la țară, după ani de viață în străinătate, reverberează în inimile multor români care și-au lăsat țara în căutarea unui trai mai bun.

Este un testament al faptului că, în ciuda tuturor provocărilor și dificultăților cu care se confruntă România, există ceva de neînlocuit în viața rurală, în legătura cu natura și în ritmul mai încet al existenței care oferă un respiro de la stresul cotidian al vieții moderne.

Poveștile de întoarcere acasă, ca aceasta, oferă o perspectivă asupra ceea ce înseamnă să fii român, să trăiești și să lucrezi în străinătate, dar mai ales, să îți îndrepți privirea către casa pe care ai lăsat-o în urmă.

Fiindcă în cele din urmă, sângele apă nu se face și rădăcinile ne trag mereu înapoi spre locul unde ne-am născut și am crescut.