Întors în România după 10 ani de străinătate, un român regretă amarnic această decizie. „Nu știu ce a fost în capul meu”

Un român revenit în Cluj, orașul său natal, după o absență de 10 ani petrecuți în Germania, își exprimă regretul și nemulțumirea față de schimbările pe care le-a găsit, relatează Știri de Cluj.

Tânărul, care a trăit inițial cinci ani în Berlin, urmați de alți cinci în Hamburg, descrie Clujul ca fiind de nerecunoscut din cauza aglomerației și calității vieții pe care o consideră sub așteptări.

„Nu știu ce a fost în capul meu să mă întorc… acum încerc să îmi caut din nou job în Germania”, mărturisește el într-o postare pe o rețea de socializare, subliniind dificultățile de adaptare la realitățile locale, de la traficul intens la mentalitățile închise:

„M-am născut și am crescut la Cluj, iar după facultate am plecat în Germania, mai exact la Berlin, unde am locuit 5 ani iar mai apoi încă 5 în Hamburg”, a transmis bărbatul care a continuat:

„Am revenit în Cluj de aproximativ 4 luni și nu mă pot adapta aici. Mi se pare nebunie curată cât a devenit de aglomerat, nu mai este Clujul pe care-l știam.

Ce nu înțeleg eu e cum de se complace lumea cu asta, calitatea vieții mi se pare absolut execrabilă față de cum e lăudat orașul prin presă.

În Germania, dacă evitați zonele turistice unde e normal să fie aglomerat, era absolut ok, nu era bătaie în Lidl la case și nici nu stăteai o oră în trafic sau te băteai pe un loc de parcare oriunde mergeai. Noroc că eu stau în apartamentul părinților (ei s-au mutat la țară) și am loc de parcare, dar ăștia fără loc eu nu știu cum se descurcă.

Am crezut că țara asta s-a mai dezvoltat (din mai multe puncte de vedere) dar pare fix aceeași țară mohorâtă, cu aceiași oameni închiși la minte, doar că puțin mai machiată. Noroc cu fondurile UE că s-au mai reabilitat străzile.

Iar că tot veni vorba de oameni, mi se pare ca sunt mult mai agresivi în comunicare și te judecă foarte ușor, doar din aparențe. Chiar mă întristează că după 10 ani nu s-a îmbunătățit măcar mentalitatea…

Nu știu ce a fost în capul meu să mă întorc… acum încerc să îmi caut din nou job în Germania.”

Reacțiile altor locuitori ai Clujului reflectă și ele aceste sentimente, criticând orașul pentru lipsa infrastructurii adecvate, cum ar fi parcările comparabile cu cele din periferia orașelor germane, și spațiile verzi autentice.

Unii internauți remarcă discrepanța dintre imaginea pozitivă promovată în media și realitatea de pe teren:

,,De 100 de ori mai bine în Germania, în România e fain dacă vrei casă de vacanță la țară. Clujul e overhyped la absolut tot, în București e mai bun traficul fiindcă ai metrou, aici dacă se intamplă ceva îți ia două ore sa ajungi în Baciu. N-avem un parking în tot orașul de nivelul celor care se fac la periferia unui oraș in Germania (mă refer la alea de oțel/beton), nu unul subteran sau suprateran din centru.

Floreștiul e un ghetou cu blocuri, o șansă bună pe care o avea Clujul era Soporul, dar s-a stricat instant când rechinii imobiliari au pus mana pe el. De când vara miroase a hoit în tot orașul nu știu cum să fac să vând mai rapid tot ce am și să mă mut altundeva.

Dacă îl compari cu Berlin e un mic sat 🙂 Un cartier din Berlin e cât Clujul”, a transmis o persoană.

Dezbaterile evidențiază, de asemenea, diferențele sociale și economice, unii clujeni remarcând că orașul pare să se dezvolte doar pentru cei bogați, cu oportunități limitate pentru cei care doresc să înceapă de la zero.

Această perspectivă este susținută de descrieri ale unor zone rezidențiale privilegiate, cum ar fi Gruia sau Făget, unde calitatea vieții este percepută ca fiind semnificativ mai bună:

,,Păi s-a dezvoltat pentru bogați. Dacă stai în Gruia undeva pe vârful dealului, sau în pădure în Făget, e mișto, aer curat, ai mașină în fața casei, piscină, rezolvi orice cu autoritățile cu o mică atenție. Dacă vrei să o iei de la zero, e nașpa și foarte scump”, este de părere persoana respectivă.

Aceste relatări deschid o fereastră către deziluzia și dezamăgirea unora dintre locuitorii Clujului, care se confruntă cu provocări urbane și sociale într-un oraș în continuă transformare, reflectând tensiunile dintre așteptări și realitatea cotidiană.