Români întorși din străinătate în concediu au spus cum li se pare România: „Lumea se poartă urât, se uită la tine de parcă mergi să furi”
Mulți români care muncesc în străinătate s-au întors în țară, în luna august, pentru a-și vizita familiile și a-și rezolva problemele administrative.
O jurnalistă de la publicația Timp Online i-a așteptat la Serviciul de Pașapoarte din Bistrița pentru a sta de vorbă cu ei și a le afla poveștile și părerile despre ce au găsit la întoarcere.
Lenuța, o româncă stabilită de 17 ani în Giaveno, provincia Torino din Italia, s-a întors recent în țară pentru a-și vizita familia și a-și rezolva unele chestiuni legate de acte.
Ea i-a explicat jurnalistei de la sursa citată despre motivele care au determinat-o să plece din România și despre schimbările pe care le observă la fiecare revenire acasă.
„Am plecat acum 17 ani în Italia fiindcă nu aveam cum să câștigăm bani în țară. Ne-am adaptat foarte bine acolo, ne-am obișnuit cu felul de a fi al italienilor care îți mulțumesc pentru orice, îți zâmbesc.
E foarte diferit de aici. Lumea se poartă urât. Când mergi în magazine se uită la tine de parcă mergi să furi. Comportamentul ăsta dacă s-ar schimba, parcă m-aș întoarce acasă”, a declarat Lenuța, adăugând că își dorește pentru copiii ei, Pietro și Chiara, să crească într-o țară unde oamenii sunt amabili și respectuoși.
Gheorghe Dănceanu, originar din Borșa, Maramureș, și stabilit în provincia Parma, tot în Italia, a subliniat în discuția cu aceeași jurnalistă schimbările pozitive pe care le-a observat în România, dar și obstacolele care îl împiedică să se întoarcă definitiv.
„Mă bucur când revin în România – de regulă de două ori pe an – că văd cum înfloresc orașele, devin civilizate. S-au schimbat și drumurile în bine, dar lipsesc autostrăzile. Facem cam mult de la vamă până acasă, în Borșa, și apoi când ne întoarcem.”
Gheorghe a menționat și dificultățile întâmpinate în Italia, inclusiv în sistemul de sănătate, spunând:
„Nu e totul perfect nici în Italia. Aud foarte multă lume că se plânge de spitalele românești, dar și acolo stai pe la urgențe. Eu am avut ruptură de menisc și am stat 7 ore să aștept în urgențe.”
De asemenea, el a evidențiat birocrația cu care se confruntă, chiar și după 16 ani de rezidență în Italia..
Victoria Căilean, din Șanț, județul Bistrița-Năsăud, a împărtășit dificultățile întâmpinate în Danemarca, unde locuiește în prezent după o perioadă petrecută în Irlanda.
„Oamenii sunt cam rasiști. Sperăm ca anul viitor să venim acasă. Vrem să ne terminăm casa și să ne mai adunăm niște bani ca să ne creștem fetița, să-i oferim o educație bună”, a declarat ea.
O altă româncă, din Dobric, stabilită de 20 de ani în Franța, a explicat de ce nu intenționează să revină definitiv în România.
„Am plecat de nevoie fiindcă aici nu puteam câștiga banii pe care îi primim acolo. Nu știu dacă ne mai întoarcem. Copiii s-au obișnuit, au făcut școlile acolo. Băieții au fost la facultatea de Drept, nu cred că mai venim”, a mărturisit ea.
Aceste mărturii reflectă complexitatea deciziei de a emigra și dorința puternică de a rămâne conectați la țara natală, în ciuda vieții stabile pe care și-au construit-o în străinătate.
Deși românii din diaspora recunosc schimbările pozitive din România, provocările rămase nerezolvate îi fac să ezite în a se întoarce definitiv.
Cu toate acestea, speranța pentru o Românie mai primitoare pare să rămână vie, alimentând visul unei eventuale întoarceri definitive acasă.