După 17 ani de muncă în străinătate, s-a întors în România pentru a-și împlini visul: „Îmi pare rău că nu m-am întors în urmă cu 10 ani!”

Un român care a trăit 17 ani în Spania s-a întors acasă pentru a-și urma visul din copilărie: să devină militar. Sergentul George-Cristian Zoltoreanu, în vârstă de 38 de ani, activează în prezent în cadrul Regimentului 307 Infanterie Marină „Heracleea” din Babadag, Tulcea, și este comandant de grupă în Batalionul Multinațional al operației EUFOR ALTHEA din Bosnia și Herțegovina.

După ce și-a finalizat studiile liceale în Spania, se arată într-o postare de pe pagina Facebook Armata României, conaționaul nostru a lucrat timp de aproape două decenii în domenii precum IT, telecomunicații și mecanică industrială.

În ciuda unei cariere stabile în străinătate, dorința de a îmbrăca haina militară nu l-a părăsit niciodată. „Îmi pare rău că nu m-am întors acasă în urmă cu 10 ani!”, mărturisește militarul român.

Revenit în țară, a început ca soldat gradat profesionist și a urmat cursurile Școlii Militare de Maiștri Militari și Subofițeri „Basarab I” de la Pitești.

În scurt timp, a reușit să se remarce în cadrul Forțelor Navale Române, în special datorită cunoștințelor sale solide de limba spaniolă, dobândite în perioada petrecută în afara țării.

„Muncesc de la 18 ani, dar doar aici am simțit că sunt exact acolo unde trebuie să fiu. Mă străduiesc în fiecare zi să dau ce am mai bun și să nu dezamăgesc – nici superiorii mei, dar mai ales subordonații”, afirmă sergentul Zoltoreanu.

În anul 2024, a participat la exercițiul internațional „Mare Aperto” alături de pușcașii marini din Spania și Italia, consolidându-și astfel experiența în cadrul misiunilor internaționale.

În numai doi ani petrecuți în Regimentul 307 Infanterie Marină – singura unitate de acest tip din România – și-a construit bazele unei cariere promițătoare.

Zoltoreanu le transmite tinerilor un mesaj clar: „Le spun mereu tinerilor să privească cu încredere spre armată. E o carieră în care pot construi un viitor stabil, un viitor stabil și plin de oportunități, într-un mediu în care disciplina, camaraderia și dezvoltarea personală merg mână în mână.”

Dincolo de profesionalism și de misiunile internaționale, sergentul român rămâne profund legat de familie. „Îmi lipsește îmbrățișarea fiului meu și vocea lui spunând ‘Tati!’. Dar știu că tot ce fac acum e pentru el. Să fie mândru de mine.”