„Germania are mare nevoie de noi cetăţeni, aşa cum este Narcisa Gavrilă”

Nu poate decât să ne încânte faptul că vedem presa străină elogiindu-i pe cetățenii români care au decis să se stabilească în diferitele țări ale lumii și se bucură să-i aibă acolo. Când le citim poveștile însă și aflăm cât de mult s-au zbătut pentru integrare și pentru realizare profesională, când puteau foarte bine să facă asta și în țara lor, fără prea multe eforturi, inevitabil trecem la o stare de tristețe profundă. Cu atât mai mare e tristețea cu cât acei români declară că nu mai au nicio intenție să se întoarcă în România.

Un exemplu foarte bun este Narcisa Gavrilă, o asistentă medicală care a fost nevoită să plece din România în anul 2007 împreună cu soțul și fiul ei deoarece veniturile pe care le aveau acolo nu le ajungeau pentru a supraviețui. Povestea Narcisei este prezentată de site-ul german Onetz, pentru care românca noastră a descris dificultățile de care s-a lovit de la plecarea din România, în anii petrecuți în Spania și apoi în Germania, unde în cele din urmă a reușit să obțină ceea ce-și dorea pentru ea și pentru familia ei.

Prima problemă cu care s-a confruntat Narcisa în Spania a fost recunoașterea studiilor de specialitate din România. Își dorea să lucreze ca asistentă medicală, dar pentru a-și îndeplini visul a fost nevoită să parcurgă de mai multe ori, timp de 8 ani, o distanță de 360 de kilometri. Mai exact, călătoarea din Valencia, de unde locuia, și până la Madrid, pentru a susține diferite examene necesare pentru recunoașterea diplomei de asistentă medicală. Cerinţele au suferit însă modificări constante, așa că nu a reuşit niciodată să îşi atingă obiectivul și în cele din urmă a renunțat.

Datorită acestor piedici, Narcisa a lucrat în toți acei ani cât a stat în Spania într-un azil pentru persoane cu dizabilități, dar atât ea, cât și soțul și fiul ei, se simțeau bine în Valencia și nu se gândeau vreodată că vor pleca de acolo. Criza economică a lovit însă puternic Spania și conaționala noastră trăia cu o teamă constantă că va rămâne fără loc de muncă, de aceea s-a hotărât să plece în Germania, unde o avea pe sora ei care a reușit să-i găsească un loc de muncă pe post de îngrijitoare într-un azil de bătrâni din landul Bavaria. Soțul și fiul Narcisei au rămas inițial în Spania, deoarece primul avea un loc stabil de muncă, în timp ce al doilea trebuia să termina clasa a 10-a, dar ulterior au urmat-o și ei.

Începând totul de la zero, din nou, Narcisa a fost nevoită să învețe atât limba germană, cât și dialectul bavarez, de care avea nevoie pentru a putea comunica bine cu bătrânii pe care-i îngrijea. Între timp, a reluat lupta ei cu recunoașterea studiilor și a observat că nici în Germania nu este simplu de obținut. Din fericire, a cunoscut-o pe Maria Bogner, consilierul profesional din cadrul districtului local care nu numai că i-a oferit doar asistenţă la întocmirea unui curriculum vitae şi la depunerea candidaturii pentru diferitele locuri de muncă, ci i-a indicat şi toate elementele necesare pentru recunoașterea studiilor şi a sprijinit-o în căutarea unui loc pentru practică. Astfel, timp de cinci luni a lucrat în cadrul clinicii districtuale Regensburg pentru completarea instruirii practice. În cadrul acelei clinici a avut ocazia să înveţe foarte multe lucruri, iar în prezent practică profesia pentru care este pregătită de o viață în clinica Amberger din St. Marien.

„Pentru recunoaşterea studiilor a fost nevoie de trei ani. Cred că acest proces ar trebui să fie mai rapid“, a declarat Narcisa Gavrilă pentru sursa citată, privind în retrospectivă. Apoi a adăugat: „În ceea ce priveşte limba în desfăşurarea activităţii profesionale, este cel mai important aspect pentru integrare.“ Din fericire, colegii o ajută atunci când se confruntă cu dificultăţi, iar la spitalul unde lucrează nu are niciodată senzaţia că ar fi privită ca un străin sau că nu ar fi binevenită.

„Am realizat multe lucruri şi sunt mândră de mine“, a mai precizat românca noastră. Atât ea, cât și soțul ei sunt mulțumiți de modul în care decurge viața lor în Germania deși, spune Narcisa, i-ar face plăcere să aibă contact mai des cu alți români. La cursul de limba germană pe care l-a urmat și-a făcut două prietene: o româncă și o argentiniană. Cu ele vorbește atât limba româncă, cât și cea spaniolă.

Uneori, mai spune Narcisa, se simte străină în Germania, dar același sentiment îl are şi când merge în România și acesta este unul dintre motivele pentru care nici nu vrea să se întoarcă în țară. Și dacă România n-a avut nevoie și n-a știut să aprecieze oamenii pe care-i avea, nu face nimic…

„Germania are mare nevoie de noi cetăţeni, aşa cum este Narcisa Gavrilă”, scrie site-ul german în încheiere.