Români în străinătate: „La pensie, dacă ne ajută Dumnezeu, ne întoarcem acasă”

Pentru mulți români, plecarea în străinătate reprezintă o oportunitate pentru o viață mai bună, șanse mai mari de reușită și un trai decent.

Cu toate acestea, după ani de zile departe de casă, mulți aleg să se reîntoarcă. O postare într-un grup cu români în Spania a evidențiat sentimentele și gândurile celor care au făcut acest pas.

Postarea inițială afirmă clar că, în ciuda dificultăților din România, dacă cineva dorește cu adevărat, poate trăi decent oriunde în lume. Această afirmație este susținută de experiența personală a unei femei care, după 20 de ani petrecuți în Spania, a ales să se reîntoarcă în România.

Opiniile diferă, iar răspunsurile primite sunt o oglindă a diversității situațiilor și sentimentelor. Unii se mândresc cu decizia de a se întoarce, subliniind sentimentul de apartenență și legătura cu familia.

„Dacă ai o casă şi o pensie bună sau un servici bun da, sunt de acord. Dar dacă nu? Și să mai ai şi vreo 50 de ani, să văd unde mai găsești servici? Aici e problema multora dintre noi!”, a transmis Liliana.

Silviu  oferă o perspectivă sumbră asupra situației din țară, menționând o deteriorare a calității vieții, în special în mediul urban:

„De fiecare dată când mă întorc în concediu este mai rău în țară decât înainte. Poate în mediul rural nu se simte, însă în București este evident asta. Este țara lor, a celor din sistem.

Trebuie să faci, să dai, să spui, să mergi, să… doar cum zic ei. Polițiștii te iau la mișto. Funcționarii te tratează ca pe ultimul om. Totul, absolut totul este pe bani. Și o informație dacă vrei…plătești. În primii ani regretam când ieșeam din țară. Acum nu mai simt nimic”.

Sănătatea, de asemenea, reprezintă o preocupare majoră pentru mulți. Nicoleta subliniază problemele sistemului sanitar românesc:

„În România doctorii nu mai consideră oamenii pacienți, sunt clienți ca la alimentară. Ai bani, trăiești. Nu ai, mori cu ei de gât!”

Gabriela povestește experiența ei pozitivă din străinătate:

„Dacă sistemul sanitar ar fi gratuit ca aici în Spania, medicamentele şi tratamentele gratuite, m-aş întoarce. Dar nu am cum pentru că aici o cutie de pastile pe care le iau numai din spitalul unde m-au tratat de două cancere, al cărei cost real este 1200€/ lună, ei bine statul spaniol mi-o oferă la 0 €.

Să nu mai zic de doar costul primului transplant de celule stem în 2009 m-ar fi costat 32.000 € ,iar eu am plătit 0 €. Şi ar fi mult mai mult de comentat.”

În contrast, Alexandra oferă un exemplu personal pozitiv în sistemul de sănătate din România, evidențiind că nu toate experiențele sunt negative:

„Am fost in țară acum două săptămâni pentru că bunica era foarte bolnavă (din păcate a murit). A fost internată la terapie intensivă și vreau să vă spun că m-a surprins atât de mult, mergeam câte șase persoane zilnic să o vedem și toți cei de acolo au fost umani, ne-au înțeles durerea în fiecare moment, inclusiv medicii, fără să le dam niciun ban. Nici nu au vrut să audă de așa ceva, au luptat până în ultimul moment să o facă bine.”

Anca și Rodica ne aduc aminte de frumusețea și tradițiile țării, sugerând că există o adevărată valoare în a se întoarce acasă, în special la anii de pensie:

„Cândva, cu toții ne vom întoarce acasă… În străinătate nu se poate trăi cu pensia pe care ți-o dau ei. Și nemții pensionari pleacă din Germania că nu își permit să trăiască decent în țara lor și ei au pensii destul de mari!

În schimb, Spania are pensii de nici 800 de euro, e imposibil să poți trăi cu așa bani… și cum e vorba aia: nu e dracul așa de negru după cum îl facem noi. E frumos acasă!”, este de părere Anca.

„Nicăieri nu-i mai bine ca la tine acasă, în țara ta, cu familia aproape, cu obiceiuri frumoase, sărbători respectate cu sfințenie, dar ce să facem, trebuie să mai mergem să mâncăm pâine printre străini.

Dor de România frumoasă, dor de oameni dragi, iar la pensie, dacă ne ajută Dumnezeu, ne întoarcem acasă!”

Concluzia? Alegerea de a pleca sau de a reveni este personală și influențată de o multitudine de factori.

Pentru unii, România rămâne acasă, indiferent de circumstanțe, în timp ce pentru alții, decizia de a se întoarce este mai complexă și grevată de realitățile dure ale vieții.