Actor român stabilit în Germania, despre dorul de România: „Chiar dacă am cetățenia germană, simt ca un român și asta nu se va schimba niciodată”

Un actor român stabilit în Germania spune că, deși și-a construit acolo o carieră și se simte „acasă”, dorul de România a rămas puternic. Revenirea definitivă îi trece des prin minte, însă o consideră, deocamdată, o decizie prea mare, a declarat el într-un interviu pentru HotNews.

Alexandru Cîrneală, în vârstă de 37 de ani, a plecat din România în 2011, după ce, în timpul facultății, a cunoscut la un festival studenții lui David Esrig și s-a îndrăgostit de o actriță din grupul acestuia. Deși avea deja o direcție profesională la Cluj, a ales să încerce viața din Germania, fără să cunoască limba, și s-a mutat la Berlin, unde a început să învețe germana și să lucreze în film, dar și în teatrul privat, în zona underground.

Actorul spune că momentul plecării a coincis cu o perioadă dificilă pentru teatrul din România, marcată de posturi blocate și puține oportunități în instituțiile de stat. La acea vreme, își imagina că ar fi putut construi o carieră la Cluj sau la Iași, orașul său natal, însă șansele de angajare depindeau mai degrabă de noroc și de contracte de colaborare.

Primul rol obținut în Germania a venit la un an de la mutare, după un casting pentru un personaj român din filmul „Operațiunea Zahăr”, regizat de Rainer Kaufmann. A avut puține replici în limba germană, învățate pe de rost, însă colaborarea i-a deschis accesul către directori de casting importanți. În primii ani, a fost distribuit frecvent în personaje din Europa de Est, într-un context în care tot mai multe scenarii abordau migrația din această parte a continentului. Ulterior, spune el, a început să primească și roluri care nu mai erau legate de statutul de străin sau imigrant.

Despre jocul actoricesc într-o altă limbă, Alexandru Cîrneală afirmă direct: „Să fiu sincer, e foarte greu.” El explică faptul că relația afectivă cu germana nu poate fi identică celei cu limba maternă și că, pentru a ajunge la același nivel de expresie emoțională, are nevoie de mai multă muncă.

În ceea ce privește piața artistică din Germania, actorul arată că în film accesul la casting este controlat aproape integral prin agenți, spre deosebire de România, unde informațiile circulă mai des public. „Actorul nu poate face foarte multe”, spune el, explicând că meseria presupune mai ales actualizarea constantă a materialelor de prezentare și prezență activă în mediul profesional. În schimb, consideră că industria germană este mult mai extinsă, cu o producție consistentă de filme pentru televiziune și cu oportunități suplimentare în Austria, Elveția, Marea Britanie sau în producții americane realizate la studiourile Babelsberg.

Cîrneală face și o comparație între sistemele din Germania și România. În teatrele de stat germane, contractele nu sunt, de regulă, pe viață, iar ansamblurile se schimbă o dată la câțiva ani, ceea ce menține concurența ridicată. În zona filmului, actorii beneficiază de un tarif minim standard și de protecție printr-un sindicat puternic. Pentru teatru, estimează că un actor cu experiență medie poate câștiga de la 2.000 de euro pe lună, iar în teatrul underground plata ar fi, în general, între 300 și 500 de euro pe reprezentație.

Deși apreciază dimensiunea și stabilitatea industriei din Germania, actorul spune că România stă mai bine la cinema prin forța artistică a producțiilor sale. El consideră că filmele românești sunt mai vizibile la marile festivaluri europene și că, în condițiile unor bugete mai mici, accentul cade mai mult pe calitate. În opinia sa, ceea ce lipsește în România sunt un sindicat puternic și resurse mai mari pentru casele de producție.

Dintre toate zonele în care a lucrat, filmul este cea în care se simte cel mai bine. Spune că aici se simte mai protejat, este mai bine plătit și beneficiază și de un sistem care continuă să remunereze difuzarea producțiilor după lansare. În schimb, pentru teatru crede că i-ar trebui „o germană mult mai puternică”, mai ales din cauza nuanțelor fine pe care încă nu le stăpânește complet.

O reîntâlnire importantă cu publicul din România a avut loc în 2022, la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, unde a ajuns alături de trupa berlineză Teatru ANU. Experiența a avut pentru el o încărcătură specială, într-un moment în care începuse deja să simtă dorul limbii române și al scenei din țară. Despre reacția spectatorilor români, actorul spune că s-a simțit „foarte acasă” și că a perceput un public mai cald și mai prezent decât cel german, impresie împărtășită și de colegii săi din trupă.

Referindu-se la producția „Cravata galbenă”, în care a interpretat rolul unui candidat aflat într-un concurs, Alexandru Cîrneală spune că emoția debutului nu dispare nici după ani de experiență. El mărturisește că fiecare casting îl întoarce la nesiguranțele începutului și că tocmai această stare ține viu spiritul meseriei. Nu a văzut încă integral producția, pentru că nu a fost lansată pe piața din Germania, însă spune că a simțit de la distanță ecoul pe care filmul l-a avut în România.

Dintre toate rolurile sale, unul dintre cele mai importante rămâne Macbeth, jucat în facultate, în spectacolul „Coroana. Exercițiu despre putere”. Spune că acel rol i-a schimbat felul în care privește meseria și că, în general, fiecare personaj interpretat a venit la pachet cu o întâlnire cu sine și cu o nouă înțelegere a lumii.

Cât despre întoarcerea definitivă în România, actorul recunoaște că se gândește des la această posibilitate:

„Dar să mă mut, definitiv, cred că e un pas destul de mare. Dar iau în considerare un șpagat între Germania și România. Îmi doresc să activez și în România și să echilibrez un pic românul din mine. Pentru că, în continuare, sunt un actor român. Chiar dacă am cetățenie germană, chiar dacă sunt înrădăcinat aici, în continuare, simt ca un român. Și asta nu se va schimba niciodată.”