Incredibila poveste a românului care a plecat pe jos în Spania, a trecut prin frig, foamete, arest și expulzare, iar astăzi este un antreprenor de succes

Un român plecat dintr-un sat din Sălaj a trecut prin frig, foamete, păduri dese, arest și expulzare înainte să reușească să-și facă un viitor de succes în Spania.

Visul lui de tânăr, acela de a avea măcar o garsonieră, s-a transformat în timp într-o afacere în domeniul construcțiilor de lux.

Povestea antreprenorului român din Spania Adrian Popan, originar din Sălaj, este prezentată în ediția de sâmbătă a emisiunii „Visul românesc-Succes internațional” (video la final), realizată de Mădălina Bălan, la Antena Stars.

Conaționalul nostru s-a născut în județul Sălaj și a petrecut o parte importantă a copilăriei în comuna Ilianda. În 1987, când avea doar 8 ani, tatăl său a murit la vârsta de 39 de ani, în urma unor probleme la rinichi, iar mama a rămas singură cu trei copii. După câțiva ani, familia s-a mutat la Braniștea, localitatea natală a mamei.

Pierderile și lipsurile din copilărie l-au împins, spune el, să caute o viață diferită. Primul său obiectiv era unul modest: să poată cumpăra cândva o garsonieră sau un apartament și să devină independent.

La 18 ani, a plecat pentru prima dată în străinătate, în Ungaria, la Budapesta, împreună cu un prieten din copilărie. A lucrat într-o fabrică de detergenți, apoi s-a întors în România, a mai muncit o perioadă și a făcut stagiul militar obligatoriu la Cluj, la comandamentul de jandarmi.

La scurt timp după armată, în februarie 2000, a pornit din nou la drum. De această dată, traseul a fost unul periculos: a încercat să treacă ilegal granița din Ungaria spre Austria, pe jos, prin păduri. Era iarnă, iar grupul din care făcea parte număra aproximativ 10-12 persoane. O parte dintre cei plecați au renunțat după prima noapte.

Adrian Popan a povestit că ziua stăteau ascunși prin tufișuri, iar noaptea continuau drumul prin păduri dese, pline de spini, prin zone cu noroi și apă. La un moment dat, grupul s-a rătăcit și a ajuns tot în Ungaria, dar mai departe de locul din care pornise.

După ce au fost preluați de o persoană de contact din Austria, au ajuns în Italia, la Udine, apoi cu trenul la Torino. Acolo, pentru că nu aveau cazare, s-au adăpostit într-un spital părăsit, unde locuiau, după estimarea lui, aproape 100 de români. A rămas acolo aproximativ trei săptămâni, fără să găsească nici de lucru, nici o soluție stabilă de locuit.

În cele din urmă, a încercat să ajungă în Spania, țara în care credea că ar putea trăi și munci mai ușor. La intrare în Spania, a fost oprit de poliție și, pentru că a spus că venea din Franța, a fost dus în această țară. A stat șapte zile în arest preventiv la Sète, apoi a fost transferat la Montpellier, de acolo la Paris și, în final, expulzat la București.

Întoarcerea forțată în România a fost o lovitură grea. Avea deja datorii, plecase pe bani împrumutați, iar visul pentru care își asumase toate riscurile părea foarte departe. Întrebat dacă s-a gândit să renunțe, el a răspuns: „Nu mi-am luat gândul”.

A împrumutat din nou bani, aproximativ 1.000 de mărci german la acea vreme, și a găsit un alt tânăr care știa o rută clandestină spre Austria. De această dată, nu a mai trecut pe jos, ci agățat de un tren marfar. A mers până în Viena prins de scările vagonului și de tamponul trenului, pe o distanță pe care a estimat-o la 50-60 de kilometri.

După ce a coborât, s-a ascuns în tufișuri, și-a schimbat hainele murdare, apoi a reușit să ajungă la o verișoară din Viena. Ulterior, a mers la Graz, unde a lucrat până la jumătatea lunii august, având grijă de proprietatea unui austriac care deținea un teren mare și două case.

Drumul său a continuat apoi spre Spania, unde a acceptat diverse munci pentru a supraviețui și pentru a-și construi un început: a cules struguri, a zugrăvit, a lucrat în cluburi și ca bodyguard într-o discotecă.

În Spania a cunoscut-o și pe Camelia, femeia care avea să-i devină soție. Cei doi s-au întâlnit întâmplător la benzinăria unde ea lucra, au ținut legătura telefonic timp de doi ani, apoi s-au reîntâlnit, s-au îndrăgostit și au întemeiat o familie. Astăzi au doi copii.

Din 2004, Adrian Popan activează în domeniul construcțiilor în Spania, iar în prezent conduce o companie specializată în construirea de proprietăți și case de lux, după un parcurs început cu un vis simplu: să aibă propria locuință și să nu mai depindă de nimeni.